La prima oră a dimineții, alarma răsună insistent și în loc să-ți începi ziua cu o ceașcă de cafea savurată în tihnă, ești deja absorbit în vârtejul grijilor profesionale: raportul de prezentat peste două ore, întâlnirea cu echipa, notificările interminabile de pe ecranul computerului. Între un task urgent și altul simți cum presiunea psihică ți se adună în mușchi, în piept, în maxilar.
Și îți spui „ah, ce-ar mai merge ceva dulce!”… Mult timp s-a crezut că pofta de dulce este doar un plăcere vinovată, dar ultimele cercetări relevă (dacă mai era cazul) faptul că există o legătură puternică între stresul de la birou și impulsul de a mânca imediat ceva dulce.
Stresul cronic nu se limitează la un nivel crescut de cortizol sau la bătăi accelerate ale inimii, ci mai are un efect periculos: recalibrarea sistemului de recompensă al creierului. Cercetările din domeniul psihoneuroendocrinologiei arată că expunerea prelungită la factori stresori hiperactivează circuitele dopaminergice, în special nucleus accumbens, unde se sintetizează și se eliberează dopamina.
Atunci când suntem stresați, creierul caută rapid o modalitate de a compensa această stare de disconfort, iar zahărul dă startul exploziei de dopamină în doar 20–30 de minute după ingestie, conferindu-ne un sentiment de euforie și reducând percepția durerii emoționale. Dar efectul este de scurtă durată, iar odată cu scăderea bruscă a glicemiei și a nivelului de dopamină, ne simțim iarăși stresați, obosiți și chiar vinovați pentru excesele calorice.
Mecanisme fiziologice: Cortizol, insulină și balansul glicemic
Atunci când corpul detectează un factor stresor, glandele suprarenale eliberează cortizol (hormonul esențial pentru adaptarea la stres). Pe termen lung, nivelurile crescute de cortizol determină o serie de reacții metabolice: creșterea gluconeogenezei (producerea de glucoză în ficat), a lipolizei și, paradoxal, a senzației de foame.
Studiile arată că nivelurile ridicate de cortizol favorizează nu doar creșterea apetitului în general, ci mai ales pe cea pentru alimentele bogate în carbohidrați simpli și grăsimi (adică acele produse dulci și dens calorice care ne oferă energie rapidă și plăcere instantă). În plus, secreția de insulină este perturbată de fluctuațiile repetate ale glicemiei: după ce servești mai multe miniprăjituri la birou insulina explodează pentru a readuce rapid glucoza din sânge în celule, iar hipoglicemia reactivă ne va face să căutăm din nou alimente bogate în zaharuri.
Psihologia poftei de dulce: Confort emoțional versus controlul impulsurilor
Pe lângă componentele strict fiziologice, contextul psihologic joacă un rol crucial în modul în care ne gestionăm impulsurile de dulce. Politica internă competitivă și termenele strânse creează un mediu profesional în care angajații își dezvoltă strategii de coping variate: unii preferă să ignore senzația de anxietate, alții caută validare în laude și premii simbolice, iar o categorie semnificativă (conform studiilor din psihologia organizațională) recurge la mâncatul emoțional.
Gustul familiar al bomboanelor, aroma cafelei îndulcite prin biscuiți cu zahăr și textura cremoasă a unui mousse de ciocolată acționează ca un ”balsam” pentru emoțiile negative, prin evocarea sentimentului de confort și liniște interioară asociate cu experiențe din copilărie sau sărbători familiale.
Dar această abordare are un preț psihic: slăbirea constantă a controlului asupra impulsurilor, creșterea anxietății, rușinea și vinovăția resimțite după episodul de ”răsfăț”. Astfel, se amplifică un cerc vicios în care stresul generează pofta de dulce, iar consumul exagerat conduce la stări emoționale instabile și la scăderea stimei de sine, sporind din nou stresul.
Consecințele poftei de dulce pe termen lung
În timp ce un baton de ciocolată ocazional este inofensiv, ba chiar binevenit în momentele tensionate, consecințele consumului frecvent de zahăr în contextul stresului cronic sunt serioase.
Pe plan fizic, acumularea kilogramelor în exces, în special în zona abdominală, crește riscul de sindrom metabolic, hipertensiune arterială și afecțiuni cardiovasculare. Din punct de vedere mental, fluctuațiile glicemice creează un tonus emoțional instabil, dificultăți de concentrare și somn slab calitativ.
Mai mult, dezechilibrele hormonale și kilogramele în plus pot deveni factori adiționali de stres, care alimentează anxietatea și simptomele depresive. Iar tendința de a folosi dulciurile ca o metodă de relaxare duce la o scădere a creativității și a performanței intelectuale – exact opusul a ceea ce își doresc angajații și companiile care încearcă să maximizeze productivitatea și inovația.
Sursa foto: www.prajiturilabirou.ro
